A apărut o eroare în acest obiect gadget

Suntem niste amnezici

Mi se pare grav sa nu mai tii minte cum erai in copilarie, ce-ti placea si ce iti doreai.

Nu stiu de ce li se pare adultilor ca tot ce isi doresc copiii de 1 iunie este sa deseneze cu creta pe asfalt. E un fel de reminiscenta comunista, ca atunci nu erau alte distractii. Acuma ar fi de unde. Poate ar fi interesant sa ii intrebam, s-ar putea sa isi doreasca cu totul altceva.

Imi aduc aminte ca ne duceau si pe noi, cu clasa, pe trotuarul din fata scolii (un trotuar ingust si spart), aproape de o statie de tranvai. Ne inghesuiam acolo, si ne zdreleam degetele, vreo doua ore in soare, imbracati prea gros. Intre timp trecatorii calcau pe desenele noastre, ceea ce ne supara teribil. Invariabil, ploua chiar in acea zi, desi oricum nu mai conta.

Daca totusi trebuie neaparat sa respectam traditia cretina, recomand parcarile hipermarketurilor, pentru ca sunt gata marcate cu vopsea alba. Cate un copil pe un loc de parcare. O masina in plus sau in minus nu mai conteaza, orium, aerul de oras la ora de varf este remarcabil pentru sanatate.